Nu stiu cum sa ajuns de la dragoste... la ura, nu mi-am imaginat ca poti sa iubesti, sa urasti si totodata sa-ti fie mila de cel ce ti-a promis sa te faca fericita. L-am iubit si il urasc in aceeasi masura, urasc tot ce mi-a facut, il urasc ca m-a murdarit si mi-a furat puritatea, ca mi-a indurerat sufletul si chipul, il urasc pentru ca nu a stiut sa fie sot, tata si iubit. Imi este mila ca a decazut atat de mult, sau poate mai mult de atat, inima mea inca il cauta si il vrea, dar el nu mai poate sa redevina ce a fost atunci cand ma cucerit. Pentru lasitatea lui de a se adanci in bautura,pentru nereusitele lui in care incearca sa de-a vina pe mine, pentru atata chin lasat in urma lui, pentru noptile nedormite si pline de scandal, pentru copii lui care nu vor sa mai auda de el, pentru acuzatiile lui nejustificate, pentru egoismul lui care la adus in acest stadiu, pentru toate acestea imi este mila de el. Am incercat sa-mi asum toata responsabilitatea casatoriei, de la inceput, cand dorea sa mearga cu prietenii la o bere, l-am lasat, ca sa nu se simta constrans, cand dorea sa plece in diverse excursii cu colegi nu m-am opus, ca sa fie bine...eu am ramas cu copii.Tot ce si-a dorit sa realizat, a vrut masina ...am vandut garsoniera mamei ca sa-i fac placerea, in speranta ca nu o sa mai bea, fusese internat pe 20 mai 1994 la dezalcoolizare tot atunci a murit mama mea, am alergat intre imormantare la Miercurea-Ciuc si spital la Bucuresti, in 1996 i-am cumparat masina visata, credeti ca a condus-o mult timp? Nu deoarece nu era bani pentru benzina lui nu a masini...el si-a ales placerea lui... bautura, copii si eu se pare ca nu mai contam pentru el...din ce in ce este mai greu ca sa bea vinde din casa ce apuca, intre noi si el este doar...un zid de ura in spatele caruia se afla sufletul meu si al copiilor lui mahniti de dragostea calcata in picioare...Mila pentru omul care ar fi putut sa fie, dar care decazut atat de rau, ajungand pana in prezent de 6-7 ori la dezalcoolizare. Mila pentru viata pe care ar fi trebuit sa o ducem impreuna in dragoste si iubire alaturi de copii nostri si nu sa realizat. Mila pentru visele faurite de mine si nu s-au implinit. Mila ca m-am agatat cu ardoare, ca ceea ce nu am avut eu, sa aibe copii mei...o familie...parinti mei fiind despartiti de cand aveam 3 ani. Mila pentru copii mei pe care i-am chinuit doar din dorinta de a fi o familie. Mila si ura pentru toate supararile adunate in 30 de ani de casnicie. Oare din dragoste doar atat ramane...ura si mila? De fapt mai ramane si un suflet dezamagit care nu mai crede in dragoste si nici in barbat...un suflet golit de sentimente...o floare vesteda in agonie...http://www.youtube.com/watch?v=lx8quISdqYs&feature=mfu_in_order&list=UL
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu